Abia acum a putut să spună. Abia acum s-a aflat de ce s-a retras, de fapt, Călin Georgescu, din politică

Călin Georgescu a anunțat luni, 26 mai, că se retrage complet din viața politică, precizând că nu dorește să ocupe nicio funcție publică și nici nu are de gând să fondeze vreun partid.

Poziție simbolică sau retragere reală?

Fostul candidat la alegerile prezidențiale a transmis că, în opinia sa, actuala etapă a mișcării suveraniste s-a încheiat și că decizia sa este una asumată, fără legături cu alte persoane sau entități.

„Alegerile pentru funcția de președinte din 2025 s-au încheiat. Odată cu acestea, am ales să închei și implicarea mea activă în procesul politic, considerând că această etapă a mișcării suveraniste s-a încheiat din punctul meu de vedere. Vreau să subliniez că această alegere este una personală și nu implică nicio judecată asupra celor care continuă să susțină acestă cauză.”

Retragerea lui a fost analizată de analiștii politici Cristian Pîrvulescu și George Jiglău, care au explicat că această decizie nu pare să fie una întâmplătoare sau pur personală, ci are mai degrabă legătură cu o serie de factori conjuncționali și posibile complicații juridice.

Cristian Pîrvulescu susține că

„Georgescu nu a reușit să transforme capitalul său ideologic într-un proiect politic viabil, în ciuda unei prezențe notabile în mediile alternative și a unui discurs construit pe o combinație de antioccidentalism, ecologie mistică și naționalism etnic radical.”

Potrivit acestuia, stilul și retorica sa s-au apropiat de concepte „incompatibile cu normele constituționale”, ceea ce a dus la respingerea sa nu doar din partea partidelor clasice, ci și a unei părți a electoratului radical.

Retragerea sa ar putea avea și o componentă juridică, explică același analist:

„De-a lungul ultimilor luni, au apărut în spațiul public suspiciuni privind legături neclare cu anumite entități externe, inclusiv din zona rusă, dar și acuzații privind promovarea de idei extremiste, ceea ce, în actualul context geopolitic, care au atras atenția instituțiilor statului.”

În această lumină, o retragere din viața publică poate funcționa ca strategie de evitare a unui eventual proces sau a unei condamnări.

„În astfel de momente sensibile reducerea expunerii publice poate avea consecințe favorabile.”

„Nu este o renunțare, ci o alegere responsabilă făcută cu respect față de popor și cu înțelegere față de situația actuală. Îmi concentrez acum toată atenția și energia asupra familiei mele care are nevoie de liniște și mai ales de sănătate după această perioadă intensă și tumultoasă. Aleg să rămân în afara oricărei structuri de partid, nu fac parte din niciun partid politic, parlamentar sau neparlamentar, și nu sunt afiliat politic în niciun fel. Nu doresc să ocup nicio funcție în statul român în actuala situație.”

Cristian Pîrvulescu consideră că retragerea lui Georgescu ar putea fi o repliere strategică.

„Georgescu devenise un obstacol chiar pentru aliații săi ideologici. În mod paradoxal, deși el a deschis un culoar ideologic, nu a fost acceptat ca lider legitim. O retragere voluntară îl menține într-o poziție simbolică și poate permite o eventuală reactivare ulterioară, atunci când conjunctura va fi mai favorabilă.”

„Retragerea din politică nu echivalează cu dispariția din ecologia radicală a discursului public. Este, mai curând, o formă de repliere strategică – cu un potențial de reactivare în viitorul apropiat.”

Călin Georgescu a adresat și un mesaj celor care l-au susținut, subliniind necesitatea revenirii la calm:

„Lumea este sătulă de conflicte, războaie, grabă, violență și exces de politică. În România, lupta politică exagerată a dus la deprofesionalizare. Când atenția oamenilor este axată pe lupta politică, irelevantă pentru bunăstarea societății, înseamnă că oamenii profesiilor esențiale pentru bunăstarea țării sunt lăsați pe plan secund. Astfel, țara sărăcește. Profesionalismul dezvoltă o țară, în timp ce politicul o slăbește.”

George Jiglău susține, la rândul său, că anunțul a fost neașteptat și că retragerea ar putea avea legătură cu „mersul unor dosare”.

„Domnul Georgescu a acționat mânat de niște interese foarte concrete, folosindu-se de combinații cu tot felul de persoane aflate – și combinațiile, și persoanele – la granița legalității, interese care sunt ale lui, dar se suprapun și cu interese mai ample ale altor entități din țară și din afara țării.”

Jiglău spune că ieșirea lui din scenă este ușor de realizat, întrucât „nu deține nicio funcție”.

George Jiglău mai atrage atenția că această ieșire din prim-plan poate fi o tactică pentru a diminua atenția opiniei publice și a autorităților asupra unor activități controversate.

„E posibil și să încerce să se retragă din prim-plan în așa fel încât să mai dilueze atenția opiniei publice, jurnaliștilor, chiar a procurorilor, de pe activitățile lui și ale apropiaților lui – mă refer inclusiv la toate acele organizații cu specific fascist despre care s-a aflat tot mai mult în ultimele luni și care cred că sunt oarecum deranjate de excesul de atenție negativă care a început să li se acorde.”

Cât despre viitor, Jiglău rămâne prudent, dar nu exclude o revenire:

„În baza felului în care a formulat anunțul, nu ar trebui să îl mai regăsim printre candidați nici peste 5 ani, nici altă dată. Dar, având în vedere această modalitate greu de citit în care a acționat până acum, nu putem exclude posibilitatea să îl regăsim pe post de „salvator al neamului” oricând în viitor, în funcție și de felul în care vor merge dosarele lui.”

Cariera lui Călin Georgescu s-a desfășurat pe parcursul mai multor decenii și a inclus funcții în administrație, politică și mediu academic.

Între 1986 și 1989, el a activat ca inginer de îmbunătățiri funciare la Făgăraș.

Primul contact cu zona politică a venit în 1991, când a devenit președinte al asociației Tineretul Ecologist din România (TER) și a participat la conferințe alături de senatorul Marcian Bleahu.

Tot în 1991, a ajuns la Ministerul Mediului, fiind transferat de la Senat de către același Marcian Bleahu, devenit ministru, cu care dezvoltase o relație apropiată.

În perioada 1992–1994, Călin Georgescu a urmat stagii de formare în politici de mediu și dezvoltare durabilă în Marea Britanie și SUA, deși nu oferă detalii precise despre acestea în CV-ul său.

Ulterior, a fost secretar general în Ministerul Mediului timp de doi ani, după care a ocupat poziții precum:

• Coordonator Național al Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă
• Director Executiv al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă
• Raportor Special ONU la Geneva privind efectele adverse ale transportului de produse toxice asupra drepturilor omului

Între 2021 și 2024, a fost lector la Centrul Universitar Pitești.

În 2020, a fost propus de AUR ca prim-ministru, la scurt timp după ce formațiunea a intrat în Parlamentul României.

În 2021, în contextul crizei politice care a dus la demiterea Cabinetului Cîțu, AUR l-a susținut din nou pentru funcția de premier.

În primăvara lui 2022, a fost numit președinte de onoare al AUR, dar a părăsit partidul după o perioadă scurtă.

Cristian Pîrvulescu nu exclude o revenire a lui Georgescu în următorii ani:

„Istoria politică ne arată că astfel de figuri revin adesea în perioade de criză, în calitate de „profeți marginalizați” sau de voci ale unui naționalism resentimentar. Dacă actualele partide nu vor reuși să ofere răspunsuri credibile, iar crizele socio-economice și geopolitice se vor adânci, atunci Georgescu poate redeveni atractiv pentru o parte a electoratului radicalizat, mai ales în mediile online, unde el nu a dispărut cu adevărat.”

Prin urmare, retragerea lui Călin Georgescu este percepută mai degrabă ca o pauză strategică decât o ieșire definitivă din viața publică.

Viitorul său politic va depinde de evoluția scenei politice și juridice din România.