Emil Constantinescu aduce un omagiu rar lui Ion Iliescu – o apariție încărcată de simbolism

Emil Constantinescu, fostul președinte al României între 1996 și 2000, a fost primul care a ajuns pe 6 august 2025 la Palatul Cotroceni, pentru a aduce un omagiu în fața sicriului lui Ion Iliescu, depus în Sala Unirii.

Prezența lui a fost una rară în spațiul public și a fost dublată de un mesaj publicat în aceeași dimineață, în care transmitea condoleanțe familiei și sublinia că Iliescu „a trecut dincolo de hotarul judecății contemporanilor spre judecata Istoriei”.

Apariție discretă, dar cu o greutate simbolică uriașă

Nu a trecut mult și, la Cotroceni, a ajuns și Traian Băsescu, al treilea președinte post-decembrist, care a aprins o lumânare, a depus un buchet de flori albe și s-a recules în fața catafalcului.

A încheiat gestul cu un salut militar sobru, într-un moment încărcat de solemnitate. Imaginea celor doi foști adversari politici, Constantinescu și Băsescu, veniți să-l omagieze pe Iliescu, a oferit o scenă greu de ignorat în contextul istoriei recente a României.

Rând pe rând, și alți oficiali de rang înalt au trecut prin Sala Unirii. Premierul Ilie Bolojan a fost însoțit de mai mulți miniștri din cabinetul său, iar din partea Partidului Social Democrat și-au adus omagiul Sorin Grindeanu și Marcel Ciolacu. Toți au transmis condoleanțe familiei și au depus coroane și flori la sicriul fostului președinte.

Între orele 9:30 și 12:30 a avut loc o ceremonie religioasă și un program destinat oficialilor, urmat între orele 13:00 și 18:00 de o sesiune deschisă publicului. Cei care au dorit să-i aducă un ultim omagiu lui Iliescu au trebuit să respecte reguli stricte legate de comportament și acces. Autoritățile au organizat fluxul de participanți astfel încât să evite aglomerația și orice fel de incident.

Apariția lui Emil Constantinescu a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât acesta s-a ținut departe de evenimentele publice în ultimii ani. De această dată însă, a ales să se exprime atât printr-un mesaj direct, cât și prin prezența sa fizică într-un moment considerat istoric pentru politica românească. Fostul președinte a stat câteva minute în fața sicriului, într-o atitudine sobră, fără a da declarații presei.

Traian Băsescu, la rândul lui, a fost văzut în tăcere, cu fața serioasă, alăturându-se acelora care au ales să nu politizeze acest moment. Gestul său de a saluta militar în fața catafalcului a fost notat de jurnaliști și comentat ca o expresie de respect, în ciuda diferențelor marcante de viziune care i-au despărțit de Iliescu de-a lungul timpului.

„A fost o prezență solemnă, în tăcere, fără discursuri”

, au transmis surse oficiale, referindu-se la toți foștii și actualii lideri politici care au participat. Nu s-au rostit cuvinte mari, nici declarații, dar imaginea celor trei foști sau actuali lideri – Constantinescu, Băsescu și Bolojan – într-un moment comun de respect, a fost în sine grăitoare.

Printre cei care au trecut pe la sicriu s-au aflat și parlamentari, șefi de instituții, foști membri ai Guvernelor post-decembriste, precum și reprezentanți ai administrației prezidențiale din diverse perioade. Toți au păstrat liniștea și au urmat protocolul stabilit de Administrația Prezidențială pentru acest eveniment funerar.

În tot acest timp, afară, în fața Palatului Cotroceni, s-au strâns zeci de oameni veniți să-l vadă pentru ultima dată pe Ion Iliescu. Unii aveau flori, alții țineau în mâini fotografii vechi sau reviste din anii ’90. Jandarmeria a asigurat perimetrul și a dirijat circulația pietonală, pentru a permite accesul controlat al publicului între orele alocate.

Atmosfera generală a fost una de reculegere. Nimeni nu a scandat, nu s-au auzit discursuri sau mesaje politice. Singurele voci au fost ale preoților care au oficiat slujba religioasă din interiorul Palatului Cotroceni, într-un decor sobru, cu catafalcul în centru și steagul României așezat deasupra.

Toate aceste detalii au marcat o zi rară în peisajul politic românesc, în care președinții României din ultimele trei decenii s-au regăsit în același spațiu, fără cuvinte, doar cu gesturi, pentru a onora plecarea celui care a deschis tranziția post-comunistă.